am observat că există
două feluri de a iubi, foarte asemănătoare atunci când le priveşti din afară,
dar, în realitate, complet opuse. Există o dragoste care înalţă atât de sus,
încât orice egoism şi orice meschinărie dispar. Ea umple viaţa de parfum şi
de lumină şi face ca tot ce înainte nu-ţi plăcea să-ţi devină apropiat şi drag.
În lumina ei obişnuitul se transformă în extraordinar, iar lucrurile iubite
devin şi mai iubite. O asemenea dragoste nu te face hrăpăreţ şi nici nu te
împinge la nedreptăţi faţă de un rival. Dar mai e şi un alt fel de dragoste, în
aparenţă aidoma celei dintâi. În realitate, ea îl înlănţuieşte pe om sau îi pune
juvăţul de gât. Ea e numai întrebări de felul acesta: "Cum stai cu mijloacele
băneşti? De ce să nu mă treci pe mine beneficiara asigurării tale pe viaţă?
Cum stai de fapt cu casa? Trebuie să-ţi dezmoşteneşti copiii şi să scrii un
testament clar cu privire la drepturile de autor. Dar cum facem cu faima şi
cu numele tău? Aş vrea ca lumea să ştie că toate astea îmi aparţin. Dar
nevastă-ta? Trimite-o împreună cu copiii în locuinţa ta de la ţară. Acolo vor
putea fi supravegheaţi foarte bine de rudele tale. Asta e tot ce i se cuvine ei.
La urma urmei, ea nu e suficient de educată ca să-ţi corespundă.
Maitreyi Devi-Dragostea nu moare
"pentru a
iubi pe cineva, ori pentru a fi iubit, nu e nevoie de nici o rânduială socială.
Mai ştiu că dragostea adevărată este ca o lumină care dă strălucire la tot ce e
în jur. Dragostea nu este un obiect, nici o podoabă de aur pe care s-o smulgi
cuiva pentru a o dărui altcuiva. Şi mai ştiu că, atunci când iubeşti pe cineva
cu sinceritate, atunci tot ce e legat de această persoană îţi devine drag.
Ajungi până acolo încât să-i iubeşti servitorii din casă" Maitreyi Devi
"Am făcut din tine steaua polară a vieţii
mele, niciodată nu-mi voi mai pierde drumul în această călătorie pe mare".
Treptat, mâna mea s-a transformat. Nu a mai rămas un obiect din carne şi
sânge, întreaga materie solidă a dispărut. S-a prefăcut într-o străfulgerare
din infinitul cer. Toţi atomii şi moleculele ei s-au dezagregat - se rotesc şi
dansează asemenea planetelor şi constelaţiilor - planete, stele, luna şi
soarele se aflau acum în locul lor.
“Când privesc la această lume prin muzica ta, numai atunci
pot să o cunosc, totul îmi devine familiar"
“Poate
oare cineva să fugă de adevăr? Adevărul suportă orice.
"Dragostea mea să zboare către tine, mentorul meu. Nu-mi
voi apropia niciodată nimic şi pe nimeni, pentru a-mi deveni mai drag"?
"O, femeie, poţi dubla gloria unui rege cu atingerea mâinii
tale, totuşi glorie ţie, căci cu aceleaşi mâini scuturi praful în casa ta..."
"Cineva în legătură cu care despărţirea este insuportabilă".(=prieten)
Nimeni nu poate învăţa realitatea din cărţi ori din experienţele altora
"Gelozia se târăşte ca o viperă cu creastă’
"Chiar dacă-ţi pare rău, nu lua o atitudine falsă,
chiar dacă trebuie să faci faţă pedepsei, nu spune o minciună. Slavă
domnului!"
"Să vorbeşti cu ochii! O
expresie frumoasă. Hai să mai încercăm!"
Teama păstrează vigilenţa trează peste patul dragostei
În mijlocul bucuriei unirii, măsurând
pulsaţiile extazului, tremură mâniosul zeu al durerii...
"Ce distanţă poate
fi între doi oameni, chiar atunci când ei merg alături!"
Poate fi cineva condamnat numai pentru că are
încredere? Este o greşeală să crezi?"
"Ţi-am privit frumuseţea
toată viaţa mea, totuşi ochii mei nu sunt sătui. Mi-am păstrat inima pentru
tine pentru milioane de ani şi totuşi nu este alinată"
Dimineaţa şi noaptea au trecut nici nu ştiu când. Ce lege infailibilă
determină mişcarea roţii? Această roată ce aduce experienţei noastre
bucurie, tristeţe, nenorocirea şi fericirea, şi transformă o substanţă în alta, ca
o maşină centrifugă ce aruncă apa de prisos şi condensează materia. Mama
spunea că flacăra nenorocirii pârjoleşte trei zile, apoi încet-încet, flăcările
tind să se stingă. O mamă îşi revine după pierderea fiului, iar o văduvă
învaţă să fie ea însăşi. În fiecare zi pierdem şi în fiecare zi primim
compensaţii. Toate acestea sunt bine cunoscute. Unii o află din cărţi sau din
experienţele altora, dar eu o ştiu din experienţa mea directă. Mă gândeam
să-mi tai părul; nu am făcut-o, dar acum nici nu mă mai gândesc la asta.
Celălalt eu îmi spune: "Ce-aş câştiga tăindu-mi părul? Voi arăta urât".
Aceasta este poftă de viaţă, eu pot s-o recunosc.
"Străpuns de
săgeata iubirii, cineva ţi se prăbuşeşte la picioare"
"Cineva pe
care îl loveşti cu o floare, cineva a cărui rană e tăinuită de alinare, a cărui
rea faimă e persistentă ca parfumul, cineva care nu a văzut faţa ta crudă,
lipsită de binecuvântare - acel cineva, o, Doamne, nu-ţi cunoaşte
strălucirea".
"N-aş face niciodată aşa ceva. Viaţa este minunată. La fel şi
supărarea mea. Această viaţă arde ca o lampă" –
Cerul nu are limite .
Agonia prin care treci, aşa cum am înţeles din scrisoarea ta, m-a făcut să
sufăr intens. Când între tine şi familia ta se iscă un conflict, nu e deloc
simplu să înduri cu împăcare şi să refaci armonia, la vârsta ~Si experienţa
ta. Nu ştiu ce sfat să-ţi dau. Îmi amintesc de tinereţea mea, de zilele mele
grele de suferinţe. Nu ştiam dacă ele vor trece vreodată, mă gândeam la
calea fără de sfârşit şi de netrecut. Dar viaţa nu se împlineşte prin uitarea
suferinţei, ci prin zilnica transformare a mâhnirii în înţelegere, a cruzimii în
106
tandreţe şi a amărăciunii în dulceaţă. Nu cred că nu ai această putere pentru
că tu eşti plină de imaginaţie, care e tot una cu forţa de a crea. Nu te vei lăsa
la cheremul împrejurărilor. Îţi vei crea propriul destin. Eu ştiu cât de greu le
este femeilor în fara noastră să se afirme în deplinătatea puterilor. Ele nu au
şanse reale şi nici posibilitatea de a-şi dezvolta mintea cu adevărat. Totuşi îţi
cer să duci lupta în tine însăţi. Fie ca gloria ta să fie superioară destinului
tău. Dacă aş f avut puterea să-ţi alin agonia, aş fi încercat s-o fac, dar nu
sunt în stare decât să-fi doresc binele din toată inima mea. Dacă mârşăvia
altora te va asupri, te rog să nu te pleci în faţa ei.
"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim... " Mircea Eliade
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
două feluri de a iubi, foarte asemănătoare atunci când le priveşti din afară,
dar, în realitate, complet opuse. Există o dragoste care înalţă atât de sus,
încât orice egoism şi orice meschinărie dispar. Ea umple viaţa de parfum şi
de lumină şi face ca tot ce înainte nu-ţi plăcea să-ţi devină apropiat şi drag.
În lumina ei obişnuitul se transformă în extraordinar, iar lucrurile iubite
devin şi mai iubite. O asemenea dragoste nu te face hrăpăreţ şi nici nu te
împinge la nedreptăţi faţă de un rival. Dar mai e şi un alt fel de dragoste, în
aparenţă aidoma celei dintâi. În realitate, ea îl înlănţuieşte pe om sau îi pune
juvăţul de gât. Ea e numai întrebări de felul acesta: "Cum stai cu mijloacele
băneşti? De ce să nu mă treci pe mine beneficiara asigurării tale pe viaţă?
Cum stai de fapt cu casa? Trebuie să-ţi dezmoşteneşti copiii şi să scrii un
testament clar cu privire la drepturile de autor. Dar cum facem cu faima şi
cu numele tău? Aş vrea ca lumea să ştie că toate astea îmi aparţin. Dar
nevastă-ta? Trimite-o împreună cu copiii în locuinţa ta de la ţară. Acolo vor
putea fi supravegheaţi foarte bine de rudele tale. Asta e tot ce i se cuvine ei.
La urma urmei, ea nu e suficient de educată ca să-ţi corespundă.
Maitreyi Devi-Dragostea nu moare
iubi pe cineva, ori pentru a fi iubit, nu e nevoie de nici o rânduială socială.
Mai ştiu că dragostea adevărată este ca o lumină care dă strălucire la tot ce e
în jur. Dragostea nu este un obiect, nici o podoabă de aur pe care s-o smulgi
cuiva pentru a o dărui altcuiva. Şi mai ştiu că, atunci când iubeşti pe cineva
cu sinceritate, atunci tot ce e legat de această persoană îţi devine drag.
Ajungi până acolo încât să-i iubeşti servitorii din casă" Maitreyi Devi
"Am făcut din tine steaua polară a vieţii
mele, niciodată nu-mi voi mai pierde drumul în această călătorie pe mare".
Treptat, mâna mea s-a transformat. Nu a mai rămas un obiect din carne şi
sânge, întreaga materie solidă a dispărut. S-a prefăcut într-o străfulgerare
din infinitul cer. Toţi atomii şi moleculele ei s-au dezagregat - se rotesc şi
dansează asemenea planetelor şi constelaţiilor - planete, stele, luna şi
soarele se aflau acum în locul lor.
“Când privesc la această lume prin muzica ta, numai atunci
pot să o cunosc, totul îmi devine familiar"
“Poate
oare cineva să fugă de adevăr? Adevărul suportă orice.
"Dragostea mea să zboare către tine, mentorul meu. Nu-mi
voi apropia niciodată nimic şi pe nimeni, pentru a-mi deveni mai drag"?
"O, femeie, poţi dubla gloria unui rege cu atingerea mâinii
tale, totuşi glorie ţie, căci cu aceleaşi mâini scuturi praful în casa ta..."
"Cineva în legătură cu care despărţirea este insuportabilă".(=prieten)
Nimeni nu poate învăţa realitatea din cărţi ori din experienţele altora
"Gelozia se târăşte ca o viperă cu creastă’
"Chiar dacă-ţi pare rău, nu lua o atitudine falsă,
chiar dacă trebuie să faci faţă pedepsei, nu spune o minciună. Slavă
domnului!"
"Să vorbeşti cu ochii! O
expresie frumoasă. Hai să mai încercăm!"
Teama păstrează vigilenţa trează peste patul dragostei
În mijlocul bucuriei unirii, măsurând
pulsaţiile extazului, tremură mâniosul zeu al durerii...
"Ce distanţă poate
fi între doi oameni, chiar atunci când ei merg alături!"
Poate fi cineva condamnat numai pentru că are
încredere? Este o greşeală să crezi?"
"Ţi-am privit frumuseţea
toată viaţa mea, totuşi ochii mei nu sunt sătui. Mi-am păstrat inima pentru
tine pentru milioane de ani şi totuşi nu este alinată"
Dimineaţa şi noaptea au trecut nici nu ştiu când. Ce lege infailibilă
determină mişcarea roţii? Această roată ce aduce experienţei noastre
bucurie, tristeţe, nenorocirea şi fericirea, şi transformă o substanţă în alta, ca
o maşină centrifugă ce aruncă apa de prisos şi condensează materia. Mama
spunea că flacăra nenorocirii pârjoleşte trei zile, apoi încet-încet, flăcările
tind să se stingă. O mamă îşi revine după pierderea fiului, iar o văduvă
învaţă să fie ea însăşi. În fiecare zi pierdem şi în fiecare zi primim
compensaţii. Toate acestea sunt bine cunoscute. Unii o află din cărţi sau din
experienţele altora, dar eu o ştiu din experienţa mea directă. Mă gândeam
să-mi tai părul; nu am făcut-o, dar acum nici nu mă mai gândesc la asta.
Celălalt eu îmi spune: "Ce-aş câştiga tăindu-mi părul? Voi arăta urât".
Aceasta este poftă de viaţă, eu pot s-o recunosc.
"Străpuns de
săgeata iubirii, cineva ţi se prăbuşeşte la picioare"
"Cineva pe
care îl loveşti cu o floare, cineva a cărui rană e tăinuită de alinare, a cărui
rea faimă e persistentă ca parfumul, cineva care nu a văzut faţa ta crudă,
lipsită de binecuvântare - acel cineva, o, Doamne, nu-ţi cunoaşte
strălucirea".
"N-aş face niciodată aşa ceva. Viaţa este minunată. La fel şi
supărarea mea. Această viaţă arde ca o lampă" –
Cerul nu are limite .
Agonia prin care treci, aşa cum am înţeles din scrisoarea ta, m-a făcut să
sufăr intens. Când între tine şi familia ta se iscă un conflict, nu e deloc
simplu să înduri cu împăcare şi să refaci armonia, la vârsta ~Si experienţa
ta. Nu ştiu ce sfat să-ţi dau. Îmi amintesc de tinereţea mea, de zilele mele
grele de suferinţe. Nu ştiam dacă ele vor trece vreodată, mă gândeam la
calea fără de sfârşit şi de netrecut. Dar viaţa nu se împlineşte prin uitarea
suferinţei, ci prin zilnica transformare a mâhnirii în înţelegere, a cruzimii în
106
tandreţe şi a amărăciunii în dulceaţă. Nu cred că nu ai această putere pentru
că tu eşti plină de imaginaţie, care e tot una cu forţa de a crea. Nu te vei lăsa
la cheremul împrejurărilor. Îţi vei crea propriul destin. Eu ştiu cât de greu le
este femeilor în fara noastră să se afirme în deplinătatea puterilor. Ele nu au
şanse reale şi nici posibilitatea de a-şi dezvolta mintea cu adevărat. Totuşi îţi
cer să duci lupta în tine însăţi. Fie ca gloria ta să fie superioară destinului
tău. Dacă aş f avut puterea să-ţi alin agonia, aş fi încercat s-o fac, dar nu
sunt în stare decât să-fi doresc binele din toată inima mea. Dacă mârşăvia
altora te va asupri, te rog să nu te pleci în faţa ei.
de nu te-am cunoscut pe tine,
sortit nu mi-a fost...
dacă-am iubit locuri străine,
căminul n-avea rost.
de am fugit din calea ta,
nu mi-a fost drum pe-acolo...
daca iubirea-mi absenta,
mi-era mai bine solo.
şi dacă tu nu m-ai iubit,
aşa a fost să fie...
dar, dacă eu te-am păcălit...
n-ar fi o nebunie?...